Un pat rece si umed

Ai ramas singur, nedorit, pe un pat rece umezit de lacrimi pline de suferinta. Ai incercat sa repari greselile trecutului in speranta ca vei mai primi o sansa.
Nu. Ai ales calea gresita inca de dinainte de a face acele greseli. Ai trait in minciuna pana cand paharul s-a umplut.

Nu fi trist, fiecare isi are rostul lui. Timpul pierdut nu trebuie sa te opreasca in loc. Aduna-ti gandurile ratacite de vantul greu al suferintei. Nu mai e timp sa o iubesti pe ea. O alta iti astepata privirea.

Cafeneaua in care…primul sarut, primul gand de bucurie e acum umbrita de amintirile grele ce iti scalda inima in parauri de dor. Ocoleste-o, renunta la tot ce iti aminteste de ea. Amintirea ei e acum o parte din trecut. Nu se va intoarce la tine pentru ca nu a fost si nu va fi indeajuns de incercata de viata. Dragostea ei nu a fost destul de puternica pentru a invinge nici cel mai mic hop pe care trebuia sa il sara.

Te-ai simtit singur cand ai tinut-o de mana in ultima zi, te-ai simtit parasit atunci cand te-a privit. Bucura-te ca ai scapat de ceea ce si-a batut joc de visul tau, care s-a lepadat de o iubire pura. Danseaza in muzica picaturilor de ploaie ce iti stropesc acum drumul parasit pe care pasesti apasat, singur dar liber.
Fericit o sa fii, iti spun!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.