Sunt singur pe intreg cuprinsul

Sunt singur pe intreg cuprinsul .
Cerul e innorat si sta sa ploua . Nu se aude nimic , nici urma de oameni.
A incremenit totul : culmea de deal, crangurile de salcami s-au acoperit cu o liniste stranie.
Adulmec cu bucurie sau poate cu tristete intinderea linistita. Ma simt atat de bine in linistea si singurataea intinderii invadata de cenusiul de sub norii plumburii.

Pana la primavara linistea pustie domina pamantul.
Parca vad generatiile care au arat aceste pamanturi cu boii, cu sudoare si cu dragostea pamantului datator de viata. Pornesc motorul si in fata mi-apar ochiurile de apa si noroi pe care micul motor trebuie sa le ia in piept. Se intuneca si un pic de teama placuta ma imbie sa incerc sa trec prin noroiul greu pentru a incerca aventura. Ma opresc in noroi si in apa. Fiorul pustiului si intunericului ma incearca. In fata la cativa pasi pasi puii de potarnichie cu closca lor se ascund speriati in lanul de porumb.

S-a lasat o ceata de toamna inchisa peste campuri si coastele dealurilor. Drumul taie drept spre sat. Departe se aud cainii si luminile satului ard in misterul cenisiu cu umbre negre. Ma opresc din nou si ma infior de singuratatea si pustiul ce se asterne in urma. Am lasat undeva in mine un moment , o amintire a imbratisarii pamantului.

Autor: Capatana C-tin

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.