Prea multe din prea putin timp…

O lumina calda razbate cerul senin, peticit pe ici colo cu 2-3 norisori albi. Un vant usor umed si plin de frumoase mirosuri zburda nestingherit prin gdradina mea.
Calc descult pe iarba putin umezita de roua de dimineata, cu cana de cafea in mana spre locul….
Era asa o liniste, abia strapunsa de cateva sunete blande de pasarele abia trezite.

Ma gandesc, oare momentele ce au trecut merita a fi pomenite macar cu gandul in momente prezentului?
Ma asez pe bancuta din lemn pe care am construit-o cu mult drag anul trecut alaturi de prichindelul meu si sorb lung din cafea. Sunt patruns de un sentiment de multumire fata de ceea ce am realizat si ceea ce am. Era la cam 50m de casa.
In fata mea, valuri alearga spre mine dar se opresc la mal. Pe toata intinderea, doar marea.
Un copac batran, in dreapta mea imi tinea umbra si companie. Imi linistea spiritul imbatranit de atata munca.
Pe plaja din fata mea erau ramase, inca, urme de aseara.
va continua…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.