Paznic cu norma intreaga

Mergeam linistit cu o pofta ametitoare de intors acasa, spre locul de munca. Cu casca in ureche si o mana in buzunar sunt cuprins de o emotie fara cusur. Parca nu simteam nimic si de multe ori nimicul il numesc emotie. Bun, o chestie ca altfel nu o pot numi era sub un caine. Cainele ma vede. Eu dau sa imortalizez momentul pentru ca nu aveam ce face. Ca un fotograf cu multi ani pana voi deveni profesionist dau drumul la aparat si zic sa fac o poza. Cainele se ridica si incepe sa maraie la mine.
Zic, „ho Tibi ca nu fur”. Acum pe bune. Stai sa te gandesti. Oare ce facea acel caine acolo si de ce maraia la mine cand ma apropiam de el(eram la 10 m)?
Oare chiar avea acel spirit de protectie?
Nu are nici un sens articolul de aici nu?
Ei bine incercam sa dau un sens prezentei fotografii!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.