O taratura….

A crea e o arta, profitul, banii facuti muncind sunt o arta. Nu ma refer la cei facuti muncind ca angajat umil sub stapanirea unei alte persoane.
Imi aduc aminte cateva momente ce au avut loc acum ceva ani in viata mea.

In tineretea mea puerila am crezut ca gasisem femeia ce imi va ramane alaturi, asa ca nu am incetat sa ma stresez zilnic cum sa o mai dadacesc. Se intampla sa trec cu vederea ifosele taraturii si sa imi continui drumul orbeste.
Am inghitit prea mult de la soarta ca sa pot accepta mai mult de la o carpa spalata de slobozite zile petrecute sub tutela ma-sii si portofelul manjit de sudoare al celui ce a flecmat samanta ei.

Asadar, m-am lepadat scarbit de gunoiul ce imi manca zilele intr-un mare fel. Dar care a fost ideea?
E simplu si scuipand in jos doar ca mi-am adus aminte am sa va zic: odata ce o taratura asa cum am descris mai sus pretinde ca isi doreste dar nu are, ca vrea dar nu munceste inseamna ca…ramane o simpla urma de urina animala uscata pe un stalp din parcul de cartier.

„mama imi da 2-3 sute de lei pe saptamana!”
Tot ea o sa iti dea si cand, ranita fiind de flacaii ce te peteau inainte sa le vizitezi patul, de flacaii ce au fost musafiri in corpul tau, te plangeai ca nimeni nu te iubeste cu adevarat.

Asadar, fata sarata de urina ce ti-a spalat trupul, apleaca-te o clipa si ridica-ti gunoiul de pe picioare pentru ca unde calci lasi urme.
Nu considera barbatul de langa tine ca un drept ci un privilegiu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.