Nu-mi poti dezactiva credinta

In ultima vreme am cunoscut gloria insa am obosit.
Obosit dupa atatia ani, merg privind catre ziua de maine dar nu vad nimic.
Ma trezesc si merg…merg, insa vad doar ce imi vad ochii.
Acesta imi este destinul, probabil.
Pornirea isi are samanta data de prostia persoanelor pe care le-am intalnit, fiinte de care am ramas de-a dreptul scarbit.
Am luat, am acceptat deseuri, am mancat resturi si am continuat sa dorm in lipsita-mi dorinta de a avea ce merit.
Am educat, am sculptat, am dat….m-am ales cu un multumesc de cacat.
Acum, vad ce am pierdut, orice altceva decat ce am avut. Singura pierdere de care imi pare rau ramane timpul.

Nu incerca sa intelegi si sa tragi concluzii cu privire la ceea ce am scris eu aici. Povestea e complexa, gandirea e binevenita.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.