Motivul, zic…. motivul este!

Discutam intr-o seara de primavara arsa de grabirea verii, cu un asa zis amic, despre motivatie si puterea de a reusi.

Gandul ca toti suntem puternici dar alegem sa nu ne descoperim scanteia ce da viata acestei forte absolute, pe mine unul, ma antreneaza sa imi traiesc fiecare zi incercand.
Ideea ce am pus-o la dezbatere: ai nevoie de un motiv sau nu?
Bineinteles ca a supravietui nu este un motiv. Motivul meu este de a reusi sa traiesc iar numele meu sa insemne ceva, asa cum spuneam intr-un articol trecut.
Ce rost are sa iti duci crucea vietii fara a lasa o urma a existentei tale?!
Nu mi-am propus ceva imposibilul, nu mi-am propus ceva care sa imi ocupe cei mai frumosi ani din viata muncind. Am reusit sa imi gasesc motivul, am reusit sa imi gasesc placerea de a munci pentru el, am reusit sa il planific.

De ce mergi la munca?
Eu zic, motivul pentru care mergi la munca este continuarea motivului pentru care ai facut o facultate iar mersul la munca sustine supravietuirea.
Asadar tu muncesti ca sa supravietuiesti?

Mintea ta a fost antrenata, inteligenta ta este indeajuns de puternica acum pentru a renunta la a mai fi robotul unei corporatii.
Cel care detine acea firma la care lucrezi tu, acea societate… el este cel care a avut un adevarat motiv. Tu esti un nimic intr-o multime de nimicuri ce muncesc la crearea a ceva maret. Unii ii zic profit, eu ii zic arta.
Am ales sa nu mai ascult de nimeni pentru ca toti sunt sustinatorii unui monoton decurs al vietii, Toti sustin supravietuirea si inrobirea.
Sunt sluga unei companii dar in secret lucrez la planul meu, la motivul meu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.