Miros de ciocolata si coji de portocale

Imi aduc aminte cum acum mai bine de 20 de ani ochii imprastiau raze de fericire cand aveam in brate 2-3 portocale si cateva dulciuri. Eram fericit si nu ma interesa altceva. Cand gaseam sub brad dulciuri radiam de fericire. Imi luam sania si rupeam pietrele pe partie. Ajungeam acasa, seara, plin de noroi si ud pana in maduva oaselor. Dar, eram fericit.
Nu conta ca mancarea nu e de event, nu conta ca hainele de pe mine erau peticite cu parti din altele, nu conta nimic din astea. Vedeam cum altii inoata prin dulciuri, cum se plimba prin mazazine si mananca la restaurant. Ce zici? Nu ma interesa nimic, eu eram bucuros ca am partia mea, sania mea si acele cateva dulciuri in brad.

Acum caut doar acel gram de fericire ce o simteam pe vremuri. Caut sa-mi odihnesc gandurile pe o patura de fericire, fina si pufoasa.
Vad cum portocalele de sub brad si cele cateva Eugenia s-au transformat in Lenovo i7 sau Samsung S6, vad cum mofturile si nesimtirea au crescut. Vad cum parinti cu salarii de abia isi permit sa mearga cu transportul in comun isi iau bucuria de la gura numai sa le faca pe plac neispravitilor.

Dar eu sunt fericit pentru ca am ceva ce depaseste orice. Portocalele stau sub brad inecate in sacul de bomboane, i7-le zace pe birou iar S6-le sa mai astepte pentru ca ma multumesc cu ce am. Toate nu mai conteaza pentru ca amice eu am colega de apartament. Ea este cadoul meu. Ea este doar a mea.

Asadar prietene, nu-mi povesti despre cate faci tu, nu-mi povesti despre ce afaceri ai pentru ca eu am totul, o am pe ea. Obisnuieste-te cu ideea, daca nu-mi imparti sentimentul, ce ai tu s-ar putea sa faca si un prieten de-al meu rost cand o vede pe taraba in Fratelli. E ieftina si returnabila, e la standul de resigilate, stoc inapuizabil.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.