Hopa, intr-un picior

Era joi, inainte de Paste. Sprinten mare pe vremea aceea, strang gloata de strengari si o luam la colindat. Luam toti copacii la catarat si intram in padure. Nu era vlastar de copac in care sa nu ne fi urcat in drumul nostru spre locurile unde ne faceam veacul.
Ajunsi in padure rupem curul pe un topogan facut din pamant fin. Nu ne era noua gandul la pantalonii, abia cumparati. Topoganul nostru era faurit cu maestrie de viezuri. Aceea era poteca lor.
Totul era spre aventura. Gasisem un „hududoi”, locul in care adrenalina era la ea acasa. 3 pe o parte si doi pe o parte. Se purtau adevarate razboaie acolo.
Ce sa-i facem, imaginatia ne era bogata.
Nu stam sa zabovim prea mult pentru ca se aude unul din partea cealalta a hududoiului care striga: „baaaa, vedeti gramada aceea de pamant? Hai sa sarim in ea”
Adancimea hududoiului era de cam 3-4 metri. noi aveam cel mult 1.50 m.
Facem coada, sare unul, sare al doilea, sar si eu, sar si restul.
Sa vezi ingramadeala pentru ca nu asteptasem sa plece unul ca sarea altul. Ne-am chinuit noi cum ne-am chinuit si am iesit de acolo. Ne ridicam oti in picioare, ne tragem nedragii, ne scoatem tarana din tenisi si cu o privire agera zic „si acum trecuie sa sarim direct pe malul ala, a?”
Pai, da si nu am stat mult pe ganduri. Sar primul. Viteaz mare. Cand sa dau cu piciorul de mal, hat in huhudoi cu mine. Nu am apucat sa prind ceva zdravan.
2 minute a durat ca am inceput sa tremur de durere. Imi luxasem glezna. Fuga la spital.
2 saptamani am mers intr-un picior.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.