Foc la Terente Chioru’…mare prapad

Imi aduc aminte si acum…parca ma ia cu fior numai cand ma gandesc la bietele animale ce au ars de vii.
Sa va povestesc.
Era mai spre seara. Imi bagasem toate animalele la obor, muierea pregatea d-ale gurii, imi fumam tigarea linistit la un det de rachiu, d-ala bun de-mi place mie. Pana si Zoro clipea din ochi mai sa adoarma.
Avusesem o zi grea la munca.

Eii, mai oameni buni , pai si cand incepu asa mai de prin spatele casii un nor de fum, de ziceai ca a dat foc careva la vreun cauciuc, imi sari tandara si incepui a striga: muiereee….mamaliga, ia vezi!
Nu era de la ea…ardea casa lu’ Terente Chioru’.
Ii pusesem numele asa de pe cand eram mici. Nu prea vedea bine cu un ochi, saracul!
Avea si el 2 porci de scapau printre ulucile gardului cand le dadea drumul de grasi ce erau, 3 gaste, cateva gaini, un ratoi si o capra mai mult moarta decat vie. Toate au ars.
Asa…
Cand am vazut, foc mare, nu am mai stat. Am lasat tot si m-am repezit sa iau o caldare sa ma duc sa incerc a stinge ceva din focul acela ce mocnea de voie in bataia vantului. In zadar era. Nici nu erau multi veniti de la munca. Eram eu, Stamate si Ghimpe ca Terente se jelea la coltul gardului. Ce sa facem noi, 3 oameni la ditamai valvataia. Ghimpe era si oleaga citit. I-am zis, „Ghimpe nu te da prea aproape ba, ca de la atata rachiu cat ai in tine iei si tu foc”.

Vazand ca nu izbutesc, m-am dus sa scap porcii din foc. Da ce sa mai scap, i-am scos gata de pus la garnita. Erau prajiti patruns.
Nu am avut ce face. A ars tot chirpiciul ala de casa.

Dar stati ca nu am terminat. Eram om bun, nu ma lasa inima sa il las pe bietul Terente sa zaca pe la soacra’sa. Am strans toti prietenii mei la sedinta in urmatoarea zi si am pus ramasag ca intr-o luna ii facem casa lu Chioru’.
Eram 15 flacai, cu mana muncita, bine caliti. Nu era vorba de pierdut timpul. Ghimpe ce era mai zapaug ca in rest, toti erau cot la cot.
Asa ca oameni buni, in 20 de zile, dupa ce ne terminam si noi munca prin gospodarie sau la camp, nu am avut ce face. I-am facut lu’ Terente o casuta cu 3 camere, din caramida de ne era mai mare dragul.
Luasem caramida de la Tica Sondoru. A fost om bun, ne-a dat-o pe 10 kile de rachiu. Na, era pe materialele omului. Trebuia sa il rasplatim cumva. Oricum a mai pus si el o caruta.
Va zic, a fost mai mare placerea sa muncim toti astia 15. Mai o gluma, mai o lauda, mai o injuratura. Rasul naiba. Nici nu ne-am obosit si am facut si o fapta buna.
Asa suntem noi in sat, ne ajutaam.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.