Duc povara unei grele incercari

E ora 12 trecut de fix si gandul imi zboara la tine, imi vad in minte clipele ce mi-ar fi trebuit atunci, ce mi-ar fi crescut dorul de acum, clipe ce au intarziat sa vina precum moartea atunci cand o astepti.
Cant imnul celui pierdut in intuneric pe note de lacrimi atunci cand imi ingaduie tristetea sa ma gandesc unde am gresit ca sa-mi merit soarta. Ce am facut gresit pentru a-mi fi data o asemenea greutate pe umeri ?!
Oare ura ce de multe ori mi-a fost licoare vindecatoare suferintei ma va mai putea salva acum?
Ridic ochii si privesc tristetea cerului ce alta data era senin si ma mangaia cu culorile sale batrane dar etern dorite…imi incerc sufletul, poate poate imi va da el o solutie pentru ca gandirea este de luni dezamagita.

Timpul ce mi l-am dedicat pentru „te iubesc si asta e totul”, vorbe spuse intr-o liniste surdica, acum cauta „te iubesc si de asta am facut……pentru tine”.
Tulburat fiind de incercarile disperate ce le-am facut pentru ceea ce iti doreai sa devi mi-am ascutit durerea si intr-un tarziu corzile vocale au tresarit intepate rostind cuvinte grele, cuvinte ce nu le merita nimeni.
Acum cand timpul nu mai poate da inapoi ceea ce s-a faptuit ma gandesc: oare mai exista atunci o cale prin care sa primesc ceea ce mi-am dovedit a-mi fi rasplata? Oare iubirea, cea pentru care am zis „am facut pentru ca te iubesc” si „voi face pentru ca te iubesc” poate schimba ceea ce mi-a zis?

Ce rost are acum, in ceasul mortii celui ce a fost un devotament desavarsit sa mai incerc sa repar, sa repar ceea ce nu am reusit in luni?!!
Ce rost are ca eu sa tanjesc dupa o iubire ce credeam ca o merit daca gandurile tale imi spun ca iubirea nu e o rasplata.
Pot sa lupt cu garduri de fier ce au inconjurat strasnic o mentalitate zguduita de altii?

Aminteste-ti intr-un tarziu de mine ca atunci cand ai ras cu mine, aminteste-ti de vorbele mele dar nu iti aminti de faptul ca nu am plans pentru ca nu am plans pentru despartire ci pentru ca Dumnezeu nu te-a ajutat sa intelegi, sa vezi, am plans pentru noptile dedicate cuiva care nu m-a pretuit decat pentru ceea ce eram si nu pentru ceea ce faceam sau gandeam, pentru ca am crezut in iubire si am uitat sa vad daca ea este dovedita.

„m-au ajutat foarte mult si ma iubesc. Mi-as fi dorit sa fac ceva pentru ei sa ii ajut intr-un fel pentru ca ii iubesc!”

Pe vremea cand inca eram baietel, i-am oferit bicicleta mea unei fetite care plangea. Cu timpul ea a crescut, la fel si eu. Odata cu noi a crescut si legatura noastra. intr-un tarziu ea mi-a daruit un copil, copilul nostru.
Sa rasplatesti faptele prin fapte si iubirea prin iubire inseamna sa iubesti iar iubirea este o calatorie frumoasa spre zambetul ce iti lipseste!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.