Doua drumuri

Nu zic ca ai fost sortita, nu imi ingadui sa fac greseala de a spune ca ai fost vinovata. Imi permit doar sa spun ca ai uitat ca fericirea necesita compromisuri.
Vantul ce a purtat mirosul straniu al necunoasterii a avut un miros fermecator atunci cand am inceput sa vad. Dar, cand a facut cale intoarsa mirosul imi era strain.
Mi-am dorit ca umbra ta, la un moment dat, sa readuca zambetul pe chipul meu intr-un tarziu indepartat. Dar gandul si dorinta aduceau suferinta sufletului.
Nimic nu a fost mai amar in lumea asta decat fructul uitarii. L-am inghitit in liniste, l-am inghitit cu sila.

Nu stii…
Dar maine voi fi acolo!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.