Culori minunate cad pe chip de inger….

Ma gandesc si incerc sa dau sens unui gand ce nu-mi da frau liber imaginatiei, simtirilor, acelor sentimente ce nu au culoare, nu au miros dar lasa urme pe unde trec.
Intinez clipa cu pete din trecut, culori fade ce-mi lasa un gust amar. Inger negru ce-mi sta in cale, nici acum nu ma lasa sa traiesc, asteptand ziua in care am sa ma hotarasc sa duc la bun sfarsit intelegerea pe care am facut-o.

Croindu-mi drum prin pustiul iubirii, plangandu-mi dorul la izvorul drag al imaginatiei, mi-am gasit fantana.
Raze de soare se oglindesc pe chipul ei si imi incalzesc inima mult prea tacuta in ale ei amintiri. Imi aud dorinta cum imi sopteste, spunandu-mi sa imi pun pe buze un strop din frumusetea ei.
Aud valuri mici, usoare, create de adierea lina a vantului ce poarta frumoase flori de primavara, un trandafir pur, de un alb angelic, un mic izvoras de fericire.

Incearca sa-ti imaginezi!
Incearca sa auzi, lasa-ti sufletul sa cutreiere campiile neatinse pana acum, incearca sa simti acel zambet, sa simti acele note sonore ce alearga topaind ca niste petale de trandafir purtate pe aripi de inger, spre urechile tale.

Sunt linistit, iubesc, sunt iubit, odihnesc inima obosita de valuri furtunoase in lupte pe oceane intunecate ale acestei vieti pe care o traim.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.