Atingerea ei, un izvor de fericire

Nu mi-a spus ca nu ii place freza mea, nu mi-a spus ca nu ii place felul in care mananc, nu mi-a spus ca nu ii place cum merg…
Mi-a spus ca ma iubeste!
Felul in care se uita la mine, felul in care ma tine in brate…amortesc si simt piscaturi de fericire cum imi umbla nestingherite prin corp.

Timpul e un defect ce imi macina gandul. Ma intristez lasand privirea in jos atunci cand imi imaginez cum era daca o intalneam atunci cand nu trebuia sa intalnesc altceva.
Nu pot sa vorbesc atunci cand o ating, nu pot sa spun cuvinte frumoasa atunci cand o tin in brate. Sunt pur si simplu blocat de moment, de frumusetea lui, de caldura corpului ei.

Fericirea ei e o doza de adrenalina pentru visul meu ce zi de zi se dovedeste a fi real.
Nu-mi pot controla dorinta de a o avea pe viata dar imi e frica sa ii spun, nu-mi pot abtine gandul sa isi imagineze cum ar fi ca ea sa fie mai mult de atat, decat ceea ce este acum.
Vorbesc in soapta mai mult cu mine, cum ar fi daca ea ar fi a mea….

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.