Acum sunt bine…

Am trait zile, zilele s-au transormat in ani, alaturi de ochii tai ce credeam ca sunt ai mei. Nu m-am inselat!
Nu am dat inapoi, am incercat sa zbor spre raza de lumina ce ma astepta. Ochii mei goi, o inima ascunsa…mai aveam puterea de a ierta.
Am stiut ca te vreau. Purtam in suflet dorinta de a-ti simti imbratisarea din fiecare dimineata, plina de iubire si lacrimi de fericire smulse din ochi mahmuri.
Viata nu mi-a fost prietena. Plamele luate au facut ca cea de la tine sa fie un cadou fara insemnatate.
Dar…singuratatea drumului parca ma chema. Asa am ajuns sa-mi insotesc calea purtata pe un drum intunecat de ganduri ce se abateau asupra sa.
O prostie imensa isi facuse cuibul in mintea mea dar nu o constientizam. Gandirea puerila si frica de a recunoaste imi ingradeau curajul.
Sufletul meu a fost invaluit de teama, ca mai apoi sa se transforme in panica. Am strigat spre…dar nimeni nu m-a auzit pentru ca nu era nimeni acolo.

Acum…
imi pretuiesc clipele de fericire ce curg cascada in sufletul meu. Poate ca este mai bine asa. Poate ca iubirea mea fata de privirea ta, de trupul tau zvelt, de felul tau monstruos de a-mi arata iubire, nu a fost in zadar.
Acum zbor printre nori, cautand comorile din visele ce imi danseaza prin minte alaturi de altcineva.
Zilele le traiesc zambind, noptile pline de iubire sunt de argint. Orice clipa ma gaseste alaturi de…

Nu, nu e usor pentru ca acum stiu, imi constientizez greseala fata de sufletul care mi-a ocrotit ranile, cu iubire, lasate de tine.
Mainile mele nu au avut curajul sa se tina de mana pentru ca inca te mai iubeam. intr-un fel greu de inteles.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.